La Club Lejere - pentru proiectul lui Ţeţe - various artists

În data de 17 august 2012 am participat, alături de mulţi artişti, la un eveniment cultural organizat în scop caritabil pentru demararea proiectului artistului plastic Cătălin Ţeţe. Doresc să amintesc sau reamintensc, cu drag şi mulţumiri, numele starterilor acestei promovări: Andrei Ruse şi Dana Banu (atât cât ştiu, dacă îmi scapă nume îmi cer mii de scuze celor nedreptăţiţi prin necunoaşterea mea, respectul meu este oricum garantat). Mulţumiri şi intervenţiei, cât se poate de bine venite, din partea lui Leonard Ancuţa de a ne oferi un acoperiş atât de confortabil şi potrivit momentului, cum a fost Clubul Lejere.
Evenimentul a fost foarte bine moderat de Andrei Ruse.

Mai jos am afişat o listă numele celor care a participat pe scenă:

Dana Banu, Cristina Nemerovschi, Paul Vinicius, Lorena Lupu, Stoian G. Bogdan, Silvia Grădinaru, Andrei Nicolescu, Dan Iancu, Marius Surleac, Grigore Şoitu, Iulian Tănase, Xiron Xin Marian, Radu Ianovi, Dan Mihuţ, Leonard Ancuţa, Felix Nicolau, Dumitru Bădiţa, Florin Caragiu, Cristina Cîrnicianu, Sorin Gherguţ, Andrei Zbîrnea, Viku Zen, Vlad Tăuşance, Marius Marian Şolea și datorită cărora am reușit să adunăm laolaltă oameni și să ne atingem scopul evenimentul, partea muzicală fiind asigurată de Călin Costache, Zoltan Butuc (cu chitara lui Florin Filipoiu) şi Cătălin Ţeţe. (sursa listei: hyperliteratura.ro)

M-a impresionat în mod deosebit modestia lui Ţeţe, deşi pe undeva, consider normal, ca un om lucrător şi creator în lumea artelor să dispună de o atât de mare şi rară calitate. De altfel să poţi considera, în ciuda multor lucrări proprii recunoscute de valoare, acest demers ca un deziderat al marii opere care să te consacre, aşa cum spunea, este WOW! Să investeşti în viitorul tinerilor, sacificând din resursele tale pentru o operă colectivă spune multe. Se cheamă altruism? Se cheamă depăşirea misiunii personale? Se poate chema în multe feluri însă una peste alta este un exemplu de luat aminte.

Este ceea ce caut demult să aflu la cei din jur, cu atât mai mult la mine, când spuneam că sunt şi pot fi o foarte bună mamă, soţie, prietenă, colegă însă este oare suficient? Eu n-am atins încă acel punct însă drumul începe să-mi fie din ce în ce mai limpede. Iată că Ţeţe a găsit o cale prin care să depăşească spaţiul unei vieţi ca ale oricăruia şi să intre într-o sferă a propriei depăşiri. Iar faptul că face şi pe alţii părtaşi la această misiune, nu poate decât, pe mine una,  să mă onoreze. Momentan contribuţia mea o consider măruntă.

Acastă locaţie pe care doreşte s-o renoveze în ideea ca el din timpul lui să ofere cursuri de arte plastice gratuit tinerilor face parte dintr-un vis de zile mari care devine realitate. Ajutorul fiecăruia, oricât de mărunt, contează.
Cătălin Ţeţe - muzicuţă şi Zoltan Butuc - la chitară

Dana Banu şi Cătălin Ţeţe


Paul Vinicius la microfon iar în dreapta Andrei Ruse




Comentarii