luni, 6 noiembrie 2017

Ziua 1

N-am mai scris de mai bine de jumătate an, dacă mă gândesc bine distanţa se duce chiar spre un an. Să-mi fie ruşine! Dar nu mi-e!
Am braţe de titan, picioare mecanice, un creier stimulat de gândurile altora, plămâni alimentaţi cu un aer străin... Sunt pe drumul cel bun.
Uneori visez că mă întorc la fostul loc de muncă iar visul meu este mereu însoţit de teamă. O avalanşă de sunete stridente, asurzitoare. Un picamer care loveşte în plăcile mele tectonice şi mă trezesc cu un gust amar. Fac o gargară de sweet liberty: good morning my amazing life!
Am înlocuit 10 ani de "comand and control" cu o libertate pe care învăţ s-o gestionez. E-al naibii de greu. Multă lume mă întreabă cum îmi ocup timpul? "Te pregăteşti pentru viitorul job?" Este adevărat că dedic foarte mult timp pentru pregătirea mea profesională, însă, mai mult de-atât, mă pregătesc pentru un nou Eu, adevăratul Eu. Şi, da, mă bucur de o libertate pentru care multă lume mă invidiază. Însă nu este chiar aşa de uşor. Un om obişnuit să ofere şi să fie angrenat constant în împlinirea nevoilor altora foarte greu se dezvaţă de asta. Drumul către persoana mea începea întotdeauna de la alţii către mine şi foarte rar invers.
Îi povesteam unui prieten cum că experienţa mea de un deceniu instituţional o asociez cu intarea mea, de bună voie, într-o peşteră; la fel ca în Mitul Peşterii. Cică am fost unul dintr-aceia care a cunoscut adevărul dar a ales să intre în lumea umbrelor. Mare tâmpenie! Mi-am spălat creierii singură! Suferinţa constantă, în toţi aceşti ani, a fost strâns legată de libertatea de exprimare. Chiar dacă am avut uneori curajul, prin scrierile mele, să spun ceea ce gândesc, de cele mai multe ori îmi îngrădeam sau deviam exprimarea pe un teritoriu ambiguu, absurd sau abstract. Practic împăiam adevărul, realitatea mea în ceva ce părea să fie literatură. My escape! (Şi acum aş scrie absurd, abstract sau ambiguu, însă aş face-o pentru că aşa mă simt bine.)
Realitatea, aşa cum o văd acum, sună altfel. Peştera poate fi oriunde: Minister, Corporaţie, acasă, în club de fapt este în capul fiecăruia. A fost mereu în capul meu. Dacă înţelegeam acest adevăr şi înainte, "adevărul" unui deceniu ar fi funcţionat în baza altor parametri. Poate n-ar mai fi fost un deceniu pentru că aş fi valorificat altfel libertatea de a alege. Cine ştie. Însă acum aleg o plajă mult mai largă de exprimare. Nu doar prin scris. Aerul din plămânii mei începe să-mi fie familiar.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu