miercuri, 22 august 2012

harponiadă

Mi-e destul de clar, ţara acesta este precum o balenă în care braconierii îşi înfig fără milă harpoanele. Nu e lăsată nici să moară nici să trăiască, sângele ei, ah ce atracţie pentru rechini. Şi domnii braconieri, îmbrăcaţi la costum îşi mai vorbesc la celulare:
--Bă, mai las-o puţin la mine, ceva piele, grăsime, să ne mai ungem şi noi încheieturile!
--Da nu
prea mult, spune celălalt, că şi nouă ne scârţâie!
Şi-o mai dau uneori după ceafă când unu' trage prea mult.
Până şi peştişorii ăia mici, sanitari, dau de gustul sângelui.
Şi ea, balena, cu mişcări din ce în ce mai lente, mai apatice, ar mai spune ceva, dinăuntrul ei, deja hemoragic, se aud slab strigătele a milioane de Iona. Mai sunt pe acolo şi unii ne-Iona care se dau drept Iona şi ce mai cară ei afară, cât pot, prin găuri, printre dinţi...
Pentru ei, braconierii, sunetele acelea din interiorul balenei, nu sunt altceva decât bolboroselile unei burţi, ghiorţăielile unei înfometate.
Ce pot să mai spun!
Unui prea sărac n-ai ce-i cere că n-are ce-ţi da.
Unui prea prost n-ai ce-i vorbi că nu merită osteneala.
Noi nu suntem nici săraci, nici proşti.
Suntem doar blânzi şi bogaţi, ca o balenă.

2 comentarii:

  1. Subtil... Mereu mi-a placut cum gandesti...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc frumos, trecerea ta pe aici şi semnul lăsat mă bucură enorm!
      la o bună recitire, te mai aştept!

      Ștergere